Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Desulforudis audaxviator: Grad de certitudine

Autor: 52

Certitudini   Mare descoperire: La o adâncime de 2.8 km, la o temperatură de 60 de grade Celsius, în un mediu fără oxigen, fără lumină solară, exista un ecosistem întreg format … din o singură specie!

  

   

   Mi se pare una dintre “decoperirile” care încercă doar să manipuleze gândirea spre cea de tip obligatoriu ştiinţific. Nu cred că pot fi raportate astfel de rezultate, fără a anuţa în prealabil efectuarea experimentului. În momentul în care aş susţine aici că am coborât în adâncurile pământului pânâ la o adâncime de 3.5 km şi am observat că bacteria  “X” îşi dezvoltă noi dimensiuni în mediul corespunzător acestei adâncimi, mi-aţi comenta pe rând mesajul, spunându-mi să vă demonstrez rapid măcar că am putut sonda ori investiga până la acea adâncime. Se pare că pe baza unor date credibile – de genul temperaturii cotei, întrucât există formule de calcul pentru  aceasta; a nivelului ridicat al tehnologiilor de investigare etc – s-au desfăşurat imediat pagini “ştiintifice”, dar totusi fantastice. 

    În momentul în care unul dintre noi sapă un şanţ de 100 de metri adâncime, află o lume întreagă prin mass-media de astăzi. Deci, nu cred că poate exista un experiment care să nu fie cunoscut decât după ce rezultatele s-au pus pe hârtie. Nici nu este corect şi devine in plus şi neverificabil. Un experiment ştiinţific trebuie să aibă toate datele puse la punct. La fel de tare ar trebui săşi dorească acest lucru atât cercetătorul cât şi cel interesat de descoperirile ştiinţei, pentru ca totul să fie extrem de clar; altfel, de ce să credem ceea ce nu vedem?

   De multe ori, în cadrul demonstraţiilor de tip religios, credincios, (prin trăitorii care au experimentat diferite trăiri şi  stări, nivele sufleteşti – asemănătoare celor de tip, sa zicem, energetic, din fizică) se cer dovezi clare, palpabile şi redemonstrări ale reuşitelor, dar în cazul publicării unor rezultate de genul descoperirii acestei bacterii, nu are nimeni senzatia ca i-ar fi fost lezată inteligenţa. Ni se poate arăta o bacterie, se poate afirma la fel de bine că ar fi fost gasită la 2.8 km adâncime, putem crede şi că acolo se întâlneşte o temperatură de 60 de grade Celsius, însă nu ni se poate redemonstra acest lucru din start, fiindca se pare ca n-a stiut nimeni, deci nu putem verifica acest lucru (mai ales ca noi nu putem avea acces la acea adancime) sau mai ales faptul că şi-ar extrage elementele necesare dezvoltării direct din materia anorganică (decat prin deductie logica implicita). Probabil că acum toată acţiunea de cercetare s-a redus la stadiu de laborator, în ultimul timp la fel de securizat şi de inaccesibil precum Entitatea Dumnezeiască de tip religios.

   Dacă cineva vrea rezultate ştiinţifice, le ia din laboratoarele secrete ale firmei X. Daca cineva vrea rezultate şi dovezi de credinţă, le ia de la cei mai retraşi, de la pustnici sau direct de la Dumnezeu, prin descoperire făcută unui om familiarizat la fel de bine cu “credinţa”. Deci şi ştiinţa pare a avea acelaşi mod “ascuns” şi tainic de cercetare. Problema este că unele sunt percepute aşa cum sunt servite, iar altele nu. Unele sunt crezute iar altele nu. Forma de manipulare “ştiinţifică” mi se pare deci mult mai dură şi mai categorică (creând o mai mare dependenţă) decat cea acuzată a fi religioasă. O percep ca fiind oarecum ireversibilă şi chiar mai rău: se poate vedea uşor că prezintă o anumită înverşunare demonstrativă, de superioritate. In ambele cazuri, şi unii si alţii, se pot folosi, bineînţeles,  de date sigure pentru a dezvolta apoi teorii sau relaţii false, abuzive, în scop influent, personal.   

   Revenind însă la această descoperire, scopul ei este, după mine, doar acela de a combate imaginea nereuşitei care planează la nivelul experimentelor din clasa descoperirii vieţii extraterestre. Interesantă este şi calea, demonstrând o intenţie diversionistă: eşti condus în adâncuri, spre a trage concluzii despre spaţiul extraterestru. Mi s-ar părea oricum eronată abordarea ştiinţifică şi nu cred că ar duce la vreo constatare importantă, alta decat cea referitoare exact la adâncurile pământului şi atât. Se pare însă că nimeni nu poate coborâ prea mult, în aceeaşi măsură în care practic, nimeni nu poate urca prea mult. În toate mediile şi domeniile, dupa cum se vede, există o anumită ponderabilitate, o medie care asigură echilibrul necesar unei vieţi bune. Extremele produc şi au produs în permanenţă probleme şi cred că de aceea nu este îngăduită (prin ineficienţă considerată de regulă vină proprie) nici cercetarea dincolo de anumite limite . Aici nu se spune nimic, de exemplu, despre modul în care bacteria se comportă (fiind atât de versatilă şi adaptabilă) în condiţiile cotei zero. Şi apoi, oare cineva poate controla o nouă cutură bacteriologică astfel încăt să se demonstreze capacitatea ei de a transforma materia anorganica în organică? Acest lucru nu ar face altceva decât să arate incă o dată adevărurile biblice şi chiar minunile atăt de mult contestate de omul ştiinţifico-raţional. Aşa încât, propun să nu mai tragem concluzii pripite, gândind imediat la fuziunea nucleară pentru arderea hidrogenului fără oxigen (doar pentru a explica funcţionarea de tip energetic a unui microorganism) şi nici să dezvoltăm, precum ne propun descoperitorii acestei “minuni”, că de acum înainte, chiar dacă nu vom observa viaţă pe alte planete, totuşi ea există. Adica să credem că ea există sau că poate fi dezvoltată prin astfel de culturi, chiar dacă ea nu se vede. S-ar părea deci că ştiinţa, din certitudinea invocata  se  îndreaptă cu paşi repezi spre credinţă. Cum să cred dacă nu am date, decât cele provenite, din ce în ce mai des, doar în urma unor experimente nemediatizate, secrete, facute la randul lor in laboratoare secrete? Oare reclama nu mai funcţionează deloc în cercetarea ştiinţifică (mai ales că frecvent este amintită lipsa fondurilor)? Să fi devenit un avantaj lucrul dincolo de porţile închise cu gard ghimpat sau electric – imi amintesc aici şi de chimia produselor alimentare fabricate în astfel de “uzine”?.      Să credem şi asta. Fie… Dar, concluzionând, lui Jules Verne, corespondent clar al lui Nostradamus, din latura vecină – "descende, audax viator, et terrestre centrum attinges" (coboară, temerar călător, şi ajungi la centrul Pământului) – n-aş putea sa-i raspund decat prin cuvintele părintelui Arsenie Boca:    “La ce ne folosesc acele vorbiri îndemânatice despre lucruri ascunse şi întunecoase, de care la ziua judecăţii nu vom fi ţinuti de rău că nu le-am cunoscut?” (pr: Arsenie Boca – teolog, absolvent al cursurilor de medicină ale prof. Francisc Rainer, autor al unui adevarat tratat de anatomie în „Cărarea Împărăţiei”) , fiindcă, repet, dacă am ajuns să credem in Discovery, atunci exact am ajuns să credem în biserică, dar din păcate nu în cea din care avem şi un folos. KSLCatalin (www.LacasuriOrtodoxe.com)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger