Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Seria controverselor spatiale continua

Autor: 72

Dupa ce in luna noiembrie, academia rusa a facut public un studiu cu privire la posibila defectiune a satelitului American de spionaj DSP-23, alertand mai multi operatori europeni fata de orbita lui anormala si posibilitatea unor ciocniri, de aceasta data este randul US Space Surveillance Network sa acuze Moscova de practici periculoase in spatiu.
SSN a facut astfel public in ianuarie 2009 un raport in care se face referire la faptul ca reteaua americana a descoperit pe orbita dupa data de 4 iulie 2008, cel putin 30 de fragmente metalice care graviteaza Pamantul cu o perioada orbitala intre 100.5 si 101.5 minute.
Se banuieste ca resturile provin de la satelitul rus Cosmos1818 lansat in spatiu pe vremea fostei Uniuni Sovietice la 1 februarie 1987 de la centrul Baikonur-Kazahstan, la bordul unei rachete Tsyklon-2. Satelitul are o orbita cu inclinatie de 65 de grade si altitudine de 800km si o perioada orbitala de 100.6 minute. Masa este de 1.5 tone si este alimentat de un reactor nuclear din seria Topaz-1 in conjunctie cu propulsia electrica oferita de motorul din seria Plazma-2 SPT.
Facea parte din programul Radar Ocean Reconnaissance Satellite (RORSAT) care isi propunea sa supravegheze deplasarile de nave ale US Navy fiind echipat cu un radar de mare putere. A functionat in jur de jumate de an- avand mai mult un rol experimental, dupa care a fost abandonat pe orbita.
Programul RORSAT a fost aprobat pe 6 martie 1961, a debutat pe 27 decembrie 1965 cu satelitul Cosmos 102 si s-a incheiat pe 14 martie 1988 cu satelitul Cosmos 1932 avand un istoric de 36 de lansari.
Cu toate acestea, un satelit identic, Cosmos 1867, lansat pe o orbita similara la 10 iulie 1987, se afla astazi sub supravegherea USN, fara insa a fi raportate nici un fel de probleme.
Aparent, in luna aprilie 2008 satelitul a fost fie lovit de un obiect in spatiu, fie pur si simplu una din conductele de racire ale reactorului de la bord, supusa incalzirii excesive datorita expunerii la radiatia solara, a cedat. Au fost efectuate investigatii amanuntite (fotografii si observatii radar) din care s-a dedus ca majoritatea fragmentelor au fost aruncate in directia contrara vitezei orbitale, cu viteze sub 15m/s sugerand un eveniment cu energie relativ mica.
Unele dintre fragmente observate au forma sferica –agentia americana concluzionand ca sunt resturi ale substantei de racire (Na-K), care sub expunere la radiatia solara au trecut intr-o forma lichida, grupandu-se practic in sfere metalice ce zboara prin atmosfera.
US Space Force si-a manifestat ingrijorarea cu privire la posibilitatea ca aceste resturi orbitale sa coboare pe orbita si sa atinga statia spatiala internationala sau chiar mai rau, sa revina pe Pamant. In plus multe alte ‘picaturi’ Na-K formate din experimentele dinainte de 1990 graviteaza inca prin atmosfera constituind in opinia SSN un pericol de luat in seama pentru satelitii Cosmos.
In acest razboi al declaratiilor de presa, cum era de asteptat, ministerul rus al apararii a intervenit incercand sa minimizeze consecintele evenimentului, spunand ca orbita initiala a fost aleasa special pentru a evita orice fel de incidente cu sateliti aflati pe orbita joasa-diferenta de altitudine fata de statia spatiala (cea mai expusa datorita dimensiunii sale) fiind considerabila si ca reintrarea in atmosfera a fost studiata in amanunt-nefiind probleme din acest punct de vedere (fragmentele urmand sa arda in totalitate). Trebuie spus ca reintrarea in atmosfera este asteptata pentru anul 2045. Un alt argument a fost si acela ca celalalt satelit geaman nu sufera de probleme similare, deci ar fi vorba de un eveniment izolat.
Totusi, ca scurt istoric, ministerul rus al apararii uita sa aduca in discutie ca seria RORSAT nu este la primul incident de acest fel, in 1978 satelitul Cosmos 954 scapat de sub control, a reintrat in atmosfera si a ars deasupra Canadei, imprastiind un nor de substante radioactive.
De departe insa, cel mai periculos a fost experimentul chinez de distrugere a satelitului Fengyun-1C (cand au fost generate aproximativ 2800 de fragmente cu dimensiuni peste 5 cm si mai mult de 150.000 cu dimensiuni peste 1 cm), consecintele pe termen lung fiind inca sub evaluare si starnind controverse in randul specialistilor.
In linkul urmator se poate urmari live orbita satelitului rus Cosmos 1818.
link

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger