Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

NECESITATEA ȘI FUNCȚIILE UNUI SISTEM INTEGRAT DE MANAGEMENT AL SITUAȚIILOR DE URGENȚĂ

Autor: 78

 

Conducerea societății omenești prin demersuri bazate pe știință în general și pe management în special, ca știință a conducerii numită astfel tocmai pentru că demersul său specific se îndreaptă către studiul, organizarea și punerea în fapt pe principii de eficiență a activităților de conducere după criterii, politici, strategii, planuri și măsuri de gestiune materială și de personal bine stabilite în funcție de obiective declarate ale organizațiilor, și-a declarat necesitatea stringentă a existenței sale în special în momentele în care societatea a traversat perioade deosebit de dificile cauzate fie de motive ce țin de dezlănțuiri catastrofale ale naturii, fie de acțiuni sau inacțiuni ale membrilor societății care au ca rezultat apariția unor efecte deosebit de dăunătoare mediului natural sau social.

 Tema managementului situațiilor de urgență și al dezastrelor a devenit una dintre cele mai actuale la nivel mondial datorită schimbărilor climatice și a dezastrelor cu consecințe de natură umanitară puternice rezultate din conflicte între diverse forțe combatante din Africa și din Orientul mijlociu și apropiat. știința și regulile specifice acestui tip de management  sunt studiate la toate marile universități ale statelor importante, situațiile de urgență și dezastrele constituind unul dintre punctele cele mai sensibile ale vieții sociale, politice și economice ale planetei. Atenția care trebui acordată temei trebuie să conducă la o dezvoltare a sectorului administrativ al oricărui stat care are obligația să gestioneze asemenea situații.

            Regăsim în considerațiile de mai jos câteva aspecte bazilare care argumentează de ce fiecare entitate de conducere a societății fie de nivel local sau regional, fie la nivel național trebuie să implementeze un sistem integrat de managenet al situațiilor de urgență și câteva dintre funcțiile acestuia.

  1.   Necesitatea sistemului integrat de management al situaţiilor de urgenţă 

Dezastrele se caracterizează printr-un anumit ciclu al apariţiei lor. Acest ciclu determină o serie de faze ale managementului care includ strategii pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, pregătirea pentru eventualitatea apariţiei acestora, reacţia de răspuns în cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă şi recuperarea în urma apariţiei situaţiei de urgenţă şi a efectelor acesteia.

            Sarcina managementului situaţiilor de urgenţă şi resursele necesare pentru asistenţa necesară necesită un parteneriat funcţional între toate nivelurile administraţiei de stat şi sectorul privat. Este necesar ca procesul de decizie să fie rapid şi eficient.

            Fără planificare şi coordonare operaţiunile de asistenţă în cazul situaţiilor de urgenţă pot suferi din pricina une lipse drastice de direcţionare. Pentru a uşura desfăşurarea operaţiunilor într-un mod rapid şi eficient, este necesară existenţa unui sistem integrat de management al situaţiei de urgenţă în cadrul căruia toţi participanţii să lucreze împreună. Acest sistem este un cadru conceptual care măreşte posibilităţile managementului situaţiei de urgenţă prin formarea unei reţele. Capacitatea mărită nu ar fi disponibilă imediat, mai ales în caz de dezastru fără stabilirea unei reţele predefinite, coordonare, legături, interoperabilitate, parteneriate şi gândire creativă în identificarea resurselor. Sistemul trebuie să se adreseze tuturor pericolelor care ameninţă comunitatea, să îşi dovedească utilitatea în toate cele patru faze ale managementului situaţiilor de urgenţă, să identifice resursele din toate sursele potrivite şi să împletească acţiunile tuturor partenerilor pentru îndeplinirea obiectivelor comune. În cadrul sistemului integrat de management al situaţiilor de urgenţă identificăm ca participanţi din partea sectorului public administraţiile locale, regionale şi naţionale – la nivel local prin serviciile de sprijin în caz de situaţii de urgenţă (pompieri, poliţie, ambulanţă, personal specializat) şi organizaţii locale ale comunităţii cum ar fi crucea roşie, iar la nivel regional şi naţional comitetele şi agenţiile guvernamentale specializate – şi sectorul privat care include organizaţiile nonguvernamentale, entităţi cu scop lucrativ sau nelucrativ care oferă expertiză în mod voluntar şi suportă în cea mai mare parte costurile de orice fel ale asistenţei în caz de situaţii de urgenţă. Cetăţenii privaţi din cadrul comunităţii sunt un partener important în cadrul procesului global de management al situaţiilor de urgenţă. Ei contribuie prin reducerea riscului apariţiei evenimentelor periculoase în vecinătatea propriilor locuinţe şi locuri de muncă, pregătesc trusa de supravieţuire în caz de dezastru, monitorizează cu atenţie comunicaţiile în caz de urgenţă şi urmează indicaţiile, asigură voluntariatul în cadrul organizaţiilor fondate, se supun instructajelor în cadrul acţiunilor de răspuns în caz de situaţie de urgenţă şi formează echipele de reacţie rapidă ale comunităţii în cazul apariţiei evenimentelor cu grad de pericol.

            În practică un sistem integrat de management al situaţiilor de urgenţă îşi bazează eforturile în activitate pe patru principii de management comprehensiv al situaţiilor de urgenţă:

1.      stabilirea şi funcţionarea unui parteneriat între autorităţile naţionale, regionale şi locale, oferind flexibilitate la toate nivelurile de guvernare pentru atingerea obiectivelor comune naţionale.

2.      accentuarea implementării măsurilor de management al situaţiilor de urgenţă care sunt cunoscute ca fiind eficiente.

3.      realizarea unei integrări mai complete a planificării managementului situaţiilor de urgenţă în relaţia dintre politicile locale, regionale şi statale şi a sistemelor operaţionale prezente la aceste niveluri de acţiune.

4.      construirea unei fundaţii de planuri de management al situaţiilor de urgenţă, sistemelor şi capacităţilor pentru lărgirea aplicabilităţii lor la un spectru complet de urgenţe.

 

Pentru realizarea acestor obiective este necesar un plan naţional care să rezulte în urma eforturilor organelor de jurisdicţie locală.

 2.   Funcţiile managementului situaţiilor de urgenţă 

            Acest tip de management se bucură de vizibilitate cu predilecţie pe perioada gestionării situaţiilor de urgenţă, însă garantarea succesului operaţiunilor de răspuns necesită existenţa unui proces continuu de pregătire între incidente.

            Se pot categorisi în două feluri activităţile de management al urgenţelor:

1.  Funcţiile de bază ale managementului urgenţelor care sunt dezvoltate pe plan factual în timpul situaţiilor de urgenţă, şi

2.  Funcţiile programului managementului urgenţelor, care sunt în continuă aplicare.

            Domeniile specifice de autoritate şi responsabilităţile în cadrul managementului urgenţelor trebuie să fie precis statuate de legislaţia locală şi naţională. Legislaţia locală trebuie să specifice cu claritate cine este responsabil pentru:

a)  operaţiunile de management al situaţiilor de urgenţă în cadrul activităţilor de zi cu zi;

b)  politica decizională care afectează managementul situaţiilor de urgenţă pe termen lung;

c)  autoritatea finală în situaţii de dezastru real.

Tot legislaţia trebuie să stipuleze când autoritaţile în caz de urgenţă îşi intră în rol în timpul urgenţelor şi când îşi încetează activitatea după terminarea operaţiunilor din cadrul reacţiei de răspuns.

            Legislaţia locală trebuie să ofere o linie clară de ierarhizare a persoanelor oficiale alese, solicită departamentelor guvernamentale să stabilească linii de ierarhizare, defineşte şi delimitează responsabilităţile şi obiectivele autorităţilor, standardizează poziţia managerului de program local în cazul unei situaţii de urgenţă în cadrul unui plan complet de management al urgenţelor care integrează toate ameninţările şi pentru ajutor reciproc.

            Putem deosebi opt funcţii de bază ale managementului urgenţelor:

1.      direcţia şi controlul

2.      comunicaţiile;

3.      avertizarea;

4.      informaţiile publice de urgenţă;

5.      evacuarea;

6.      îngrijirea maselor;

7.      sănătatea şi tratamentul;

8.      managementul resurselor.

 

            Repartizarea sarcinilor bazată pe aceste funcţii de bază poate asigura continuitatea planului de operaţiuni de urgenţă pe perioada reacţiei de răspuns.

            Majoritatea rapoartelor asupra managementului urgenţelor sunt structurate potrivit unui set standard de funcţii ale managementului urgenţelor. Funcţiile sunt instrumente de împărţire pe categorii a activităţilor curente. Managerul situaţiilor de urgenţă trebuie să utilizeze aceste funcţii pentru organizarea şi conducerea programului de management al urgenţelor. Funcţiile standard ale programului managementului urgenţelor utilizate de majoritatea guvernelor sunt descrise în tabelul de mai jos:

 

·         Legislaţia şi autorităţile – o bază legală a pentru înfiinţarea organizaţiei de management al urgenţelor, implementarea unui program de management al urgenţelor şi continuitatea prezenţei statului prin norme locale în conformitate cu statutele regionale şi naţionale privitoare la managementul urgenţelor;

·         Identificarea pericolului şi evaluarea riscurilor – autorităţile au metode specifice de identificare şi evaluare a pericolelor naturale sau tehnologice

·         Prevenirea situaţiilor de pericol – autoritatea în domeniu a stabilit un program de prevenire pre-dezastru;

·         Managementul resurselor – organizaţia locală de management a situaţiilor de urgenţă are resursele umane necesare îndeplinirii responsabilităţilor de zi cu zi;

·         Planificarea  – autoritatea competentă a dezvoltat un plan de ansamblu pentru prevenire şi un plan al operaţiunilor de urgenţă;

·         Conducerea şi controlul – procedurile de controlare ale operaţiunilor de urgenţă trebuie dezvoltate şi testate anual;

·         Comunicarea şi avertizarea – se stabilesc capacităţile sistemului de comunicaţii;

·         Operaţiile şi procedurile – autoritatea competentă a  stabilit şi dezvoltat procedurile de efectuare a evaluărilor necesităţilor şi daunelor, a cerut asistenţă şi a efectuat o serie de funcţii de răspuns;

·         Logistica şi dotările – echipele primare şi alternative de acţiune în cadrul operaţiunior de urgenţă au capacităţile de a susţine aceste operaţiuni pe toată perioada situaţiei de urgenţă şi au dezvoltat un management al logisticii şi un plan de operaţii;

·         Instruirea – autoritatea competentă efectuează evaluări anuale ale necesităţilor de instruire, înfiinţează cursuri de la diverse surse şi oferă instruire întregului personal care are repartizate responsabilităţi de management al situaţiilor de urgenţă;

·         Exerciţii, evaluări şi acţiuni corective – autoritatea competentă a înfiinţat un program de exerciţii de management al situaţiilor de urgenţă, de exerciţii în cadrul planului de operaţiuni de urgenţă efectuate anual şi înfiinţează o componentă de evaluare şi un program de acţiuni corective;

·         Educaţia publică şi informarea – este înfiinţat un program de educaţie publică pentru pregătire de acţiune în cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, sunt stabilite procedurile pentru diseminarea şi administrarea informaţiilor de management al situaţiilor de urgenţă şi se stabilesc şi se dezvoltă procedurile pentru înfiinţarea şi operarea unui centru comun de informaţii;

·         Finanţarea şi administrarea – autoritatea competentă a înfiinţat un sistem administrativ pentru operaţiunile de zi cu zi;

  Vom reveni cu alte aspecte pe această temă pentru a sublinia cât este de important pentru societatea omenească pornind de la comunitățile locale până la o abordare globală a societății ca măsurile de prevenire, pregătire, reacție de răspuns și recuperare și reconstrucție să fie conduse științific la nivel instituțional de către profesioniști care să facă în așa fel încât efectele unor potențiale situații de urgență asupra comunităților să fie cât mai reduse.      BIBLIOGRAFIE:***-Priciples of Emergency Management, Independent Study – U.S. Federal Emergency Management Agency***-Emergency Manager – An Orientation to the Position – U.S. Federal Emergency Management Agency, Independent Study 

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger