Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Stiintele neuronale si sufletul

Recent, prestigioasa revista Nature a publicat un editorial care abordeaza relatia dintre stiintele neuronale („neuroscience”) si suflet. Ce spun oamenii de stiinta care studiaza creierul, avem sau nu avem un suflet?
Dupa parerea autorilor editorialului, M.Farah si N.Murphy, sufletul pe care îl au în vedere oamenii de stiinta este cel mai bine descris de Gilbert Ryle în cartea sa „Concept of mind” aparuta în 1949. Aici, Ryle vorbeste de suflet ca de o „fantoma” ascunsa în masinaria creierului („the ghost în the machine”). Întrebarea este, exista o astfel de „fantoma” ascunsa în creier? Este ea de natura imateriala? Cu alte cuvinte, avem noi suflet de o alta natura decât cea a materiei, care utilizeaza doar creierul care pe o masina?
Din pacate, raspunsul cercetatorilor din domeniul stiintelor neuronale nu este deloc încurajator. Pâna azi, n-am descoperit nimic de o alta natura în creier. Mai mult, toate aspectele creierului pe care le-am deslusit pot fi explicate în termenii unei masini mai complexe, dar nu au nevoie de existenta unui suflet aditional care sa o controleze. Cu alte cuvinte, am gasit masina din creier, si nu avem nevoie de suflet pentru ca sa explicam functionarea lui.

Spre exemplu, studiile de imagistica pe creier folosind rezonanta magnetica nucleara arata ca exista corelatii intre caracteristici psihice (personalitate, moralitate, etc) si diverse zone din creier care sunt atunci activate. Cu alte cuvinte, aceste caracteristici psihice nu ar fi o componenta a „fantomei”, ci a masinii care este creierul fizic.
Mai mult, medicamentele influenteaza aceste caracteristici psihice. Daca ele ar fi fost ale „fantomei”, de ce ar fi putut fi influentate de un obiect fizic, precum un medicament? Aceasta înseamna ca aceste caracteristici psihice sunt mai degraba o caracteristica a masinii decât a „fantomei” din ea. În final, daca toate aspectele scoase pâna acum la iveala de stiintele neuronale ar fi explicate suficient numai de în termenii masinariei creierului, la ce am mai avea nevoie de „fantoma” din masina?
Dincolo de aceste consideratii, autorii merg însa mai departe, si compara aceste descoperiri în stiintele neuronale cu doua revolutii precedente în istoria raporturilor dintre stiinta si religie: geocentrismul si teoria evolutiei naturale.

Astfel, subliniaza autorii, religia a stiut sa depaseasca ambele crize realizând ca doctrinele în cauza nu sunt partea esentiala a credintei, ci doar niste dogme, la care se poate renunta integral sau partial. În cazul de fata însa, situatia este cu mult diferita. Aici, daca stiinta continua în modul în care a început, se ataca nucleul esential al religiei: credinta într-un suflet imaterial. Ciocnirea dintre stiinta si religie va fi de data aceasta mult mai rasunatoare, iar consecintele greu de prevazut.

Dupa parerea mea, autorii au dreptate pâna la un punct. Caci, ca într-o povestire science fiction, daca un echipaj de extraterestri ateisti ar descoperi Pamântul, nu ma îndoiesc ca ar ramâne surprinsi de amploarea fenomenului religios pe Pamânt. Pentru ei imaginea ar fi similara cu cea a miliarde de computere Pentium care ar cauta zilnic Divinitatea prin rugaciunile lor.
Pâna una alta, chiar daca rezultatele cercetatorilor din stiintele neuronale indica faptul ca suntem probabil mai mult masini decât suflete, nu trebuie sa fim foarte pesimisti. Dupa cum spunea Dan Puric, stiinta ne spune de zeci de ani ca este gata-gata sa descifreze creierul, însa nu este chiar acolo. Pâna atunci, nu pot decât sa fiu fericit ca îmi pot îmbratisa copilul si crede ca el este mai mult decât o masina. Nu vreau sa ma gândesc cum as reactiona daca as sti ca strâng la brate echivalentul unui frigider sau Pentium 235…

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger