Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Cercetătorii induc senzații de părăsire a propriului corp

Cercetătorii din Elveția și Anglia au reușit să inducă artificial experiențe în care subiecții au simțit cum și-au părăsit propriul corp, și s-au privit de la câțiva metri distanță. Acest efect este raportat de către o zecime din populație, în mod special în urma unei experiențe traumatice în care bolnavii sunt reanimati din moarte clinică, în urma unei crize de epilepsie sau utilizării de droguri. Cercetătorii au reușit să păcălească simțurile umane folosind ochelari speciali ce îi imersau într-o realitate virtuala, și diferite obiecte care au atins pielea, coordonați fiind cu imaginile din realitatea virtuală. Seriozitatea experimentelor prezentate recent este întărită de faptul că ele au fost publicate într-una din cele mai prestigioase reviste de specialitate, și anume „Science”.

Oare cine nu a citit despre cei care, aproape în moarte clinică, au simțit cum și-au părăsit propriul corp, și apoi au privit, de undeva de sus, întreaga masă de operații? Câțiva dintre noi poate am auzit chiar de la cunoscuți astfel de experiențe relatate. Căci ele par să fie raportate de 10% din populație. Oamenii de știință sunt însă sceptici în a crede că astfel de experiențe sunt paranormale. Ei cred că acestea sunt un rezultat al unei funcționari defectuase a creierului în acele situații extreme. Rezultatele prezentate recent în revistă „Science” sugerează din nou că aceste experiențe (considerate de unii dintre noi paranormale) pot avea o explicație științifică.

Ideea principală a experimentelor efectuate de cercetătorii din Elveția și Anglia a fost iluzionarea subiecților în a crede că ei sunt prezenți într-un alt corp din realitatea virtuală, corp situat în aceeași cameră în care se aflau subiecții, dar la o anumită distanță față de corpul real. Iluzia a reușit așa de bine, încât subiecții au reacționat puternic, cu reacții de frică, atunci când corpul virtual a fost amenințat intenționat.

Într-un prim set de experiențe, Dr Henrik Ehrsson de la University College din Londra, a folosit ochelari speciali pentru subiecți, folosiți des în experimetele de realitate virtuală. În acești ochelari subiecții și-au putut vedea propria imagine filmată de o cameră video din spatele lor (vezi poza alaturată). Aceasta le dădea senzația că își urmăresc propriul corp de undeva din spatele lor, unde s-ar fi aflat, deși de fapt ei urmăreau o imagine virtuală plasată în fața lor de către ochelari. Pentru că păcăli și capacitățile senzoriale de percepție ale subiecților, subiecții erau atinși pe piept cu un băț care nu se vedea pe camera video, pentru că filmările erau făcute de la spate. Cu toate acestea, exact în același moment, unalt bat era adus în fata camerei de luat vederi, la o distanță mică de aceasta. Bățul acesta, care nu atingea pacientul deci, era perceput de pacient ca fiind cel pe care îl atingea el și deci, în consecință, pacientul se simțea lângă bățul de lângă camera video, și deci în spatele locului în care se afla el efectiv.

Într-un alt set de experiențe similare, profesorul Olaf Blanke din Elveția le-a pus subiecților ochelari speciali, în care ei au putut vedea un manechin reprezantand propriul corp, aflat direct în fața lor. În același timp un alt cercetător scarpina subiecții pe spate. Ca și în experimentul precedent, subiecții aveau impresia că își urmăresc propriul corp de undeva din spate, pentru că ei atașau senzația de scărpinat la locația virtuală, nu la cea în care se aflau ei. Pentru a se asigura de aceste senzații, cercetătorii au acoperit ochii subiecților, și i-a deplasat într-o altă locație. Odată rugați să revină la locația inițială, subiecții reveneau mereu la locația unde văzuseră corpul virtual: manechinul. În ambele experiențe, păcălirea ambelor senzații (vizuală și de percepție) a fost crucială.

Desigur că astfel de experiențe ne ajută să înțelegem științific experiențele în care subiecții au simțit cum și-au părăsit propriul corp, și să înțelegem mai bine care este structură științifică a acestui „eu” pe care îl percepem. Ele ar putea avea însă și aplicații în jocurile video sau camerele de operații. „Aceste este un exemplu frumos de cum cineva poate fi transportat virtual într-o cameră de operații, de unde poate opera în realitatea virtuală”, spune dr. Ehrsson, acum la Institutul Karolinska din Suedia.

Sursa originală: News in Science.

2007-08-27

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger