Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

A fost descoperit cel mai mare Gol din Univers

Cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au raportat recent descoperirea celui mai mare gol din Univers. Acesta s-ar afla la 6-10 miliarde de ani lumină, și ar fi cam un miliard de ani lumină în diametru. În el s-ar afla foarte puține galaxii sau materie întunecată. Măsurătorile se bazează pe două observații: una cu telescopul, care arăta puține galaxii în acea zonă, și cealaltă cu satelitul WMAP care măsoară radiația de fond, și care a observat o „pată rece” exact în aceeași direcție a cerului. Originea imensului gol din Univers nu este încă cunoscută.

Ceea ce pare să caracterizeze Universul nostru este o oarecare uniformitate. Galaxiile au, în medie, dimensiuni de câteva sute de mii de ani lumină, și sunt situate la distanțe de câteva milioane de ani lumină una de alta. Uniformitatea pare să fie o consecință directă a condițiilor inițiale din Univers după explozia Big-Bang, ce a împrăștiat materie în toate direcțiile din univers, care a început apoi să se recombine sub forma galaxiilor.

De aceea, descoperirea recentă a celor de la Universitatea din Minnesota nu poate decât să ne mire. Ei cred că au observat o zonă de Univers aproape goală de galaxii și de materie întunecată, zona ce s-ar întinde pe un miliard de ani lumină (în acea zonă ar fi fost în mod obișnuit un miliard de galaxii, după un calcul rapid.)

Cum au ajuns ei la această concluzie? În urmă a doua măsurători. Primă este o poză a cerului în domeniul vizibil, făcut cu radiotelescopului VLA (Very Large Array) al Observatorului Național Americam de Radio-Astronomie (NRAO, New Mexico). În acea poză, zona de cer investigată prezintă mult mai puține galaxii decât în mod obișnuit.

A doua măsurătoare a fost deja făcută de către satelitul ce observa radiația de fond WMAP (Wilkinson Microwave Anisotopy Probe). În aceeași zonă de cer în care există puține galaxii, WMAP a observat o semnificativă reducere a radiației de fond, denumită „o pată rece”, deoarece temperatura radiației de fond este mai mică.

Folosind cele două măsurători, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota au ajuns la concluzia că acea zonă de cer investigată este îndreptată spre o porțiune de Univers liberă în cea mai mare parte de galaxii, sau de materie întunecată. Cum au ajuns ei la această concluzie?

În primul rând, au zis ei, dacă observăm mai puține galaxii în direcția zonei respective, înseamnă că sunt mult mai puține galaxii acolo. Logic, nu? În al doilea rând, scăderea cantității de radiație de fond venită din acea direcție (deci „pată rece” măsurată de WMAP) poate fi explicată dacă presupunem că acea zonă este lipsită și de materie întunecată. Căci, materia întunecată și expansiunea Universului fac ca fotonii radiației de fond să capete puțin mai multă energie decât în mod obișnuit. Dacă radiația de fond trece printr-o zonă care are materie întunecată (care e în mod normal mai mult de cinci ori decât materia obișnuită) atunci WMAP va măsura o radiație de fond mai energetică („pată caldă”). Dacă ea trece printr-o zonă fără materie întunecată, atunci radiația de fond nu va fi așa de energetică („pată rece”). Cum zona observată de WMAP a avut radiație de fond mai putin energetia („pată rece”), trebuie să nu avem materie întunecată acolo, au concluzionat cercetătorii.

Desigur, se pot aduce diverse observații contra argumentației precedente, mai ales ținând cont că simulările numerice ale evoluției Universului nu conduc la o zonă fără galaxii sau materie întunecată așa de mare. Cercetătorii însuși de la Universitatea din Minnesota insistă că propunerea lor trebuie verificată și prin alte metode. Până când acestea vor confirma sau infirma existenta golului cosmic, nu putem decât să ne lăsăm imaginația să zboare până acolo. Oare cum o fi să fii singur, departe de lume, plutind in vid intr-o zona in care prima stea este la un miliard de ani lumina departare?

Sursa originală: www.physorg.com.

2007-08-28

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger