Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Noi progrese în înțelegerea bazelor neurologice ale anxietății

Oamenii care suferă de anxietate tind să interpreteze situațiile ambigue ca situații foarte periculoase pentru ei. Recent, cercetătorii au descoperit două noi indicii în procesele neuronale ce stau la baza anxietății, prin cercetări asupra șoarecilor modificați genetic. Un indiciu identifică un anume receptor al neurotransmițătoruluiserotonină ce joacă un rol important. Al doilea indiciu este că procesele neuronale ce au de-a face cu anxietatea sunt localizate in hipocamp.

Figura: Cu verde este desenată partea din creier numită hipocamp, care este încolăcită ca un căluț de mare (în greacă hippos = cal și kampi = curbură). Omul are două hipocampuri. Sursa:www.wiredtowinthemovie.com

Cine nu a fost anxios măcar o dată în viață? Și oare câți dintre noi nu sutem anxioși la limita patologică, făcând de atâtea ori „din țânțar armăsar”. Aceasta pentru că nu putem să analizăm șansele reale ale pericolului care există într-o situație încă nelămurită (și deci ambiguă), și ne alarmăm de nu mai știm de noi. De multe ori, cei anxioși primesc reproșuri de la cei din jur, cum că sunt proști și nu văd că pericolul este mic. Cu toate acestea, nu trebuie să-i judecăm imediat pe cei anxioși, căci comportamentul lor poate avea loc din cauze cât se poate de fizice. Astfel, putem avea de-a face cu neuroni (sau rețele de neuroni) care nu funcționează bine în procesarea informației. Pentru anxioși, neuronii aceștia sunt ceea ce este piciorul rupt pentru olog, iar anxiosul poate face prea puțin împotriva anxietății, oricât ar încerca el psihic.

Recent, cercetătorii de la Laboratorul European de Biologie Molecurară (o organizație ce cuprinde mai multe grupuri de cercetare din diferite orașe) au atacat problema anxietatii sistematic în șoareci. Anume, ei au făcut experiențe pe șoareci modificați genetic, pentru a înțelege mai bine bazele neuronale ale anxietății.

Într-o primă fază, ei au urmărit numai interacțiunile care au loc la nivelul serotoninei. Serotonina este o moleculă organică simplă prezentă în creier, care funcționează ca transmițător al informației de la un neuron la altul. Se știe deja că ea joacă un rol important în depresii. Pe baza acestor cunoștințe a și fost făcut celebrul medicament PROZAC, care se prescrie pentru tratamentul persoanelor depresive. În acest caz, PROZAC face ca serotonina să rămână mai mult timp în sinapsele dintre cei doi neuroni, ceea ce determină o întărire a legăturii sinapsei și o reducere a depresiei. Pe de altă parte, rămânând mai mult timp în sinapse, blochează transmiterea unor semnale ulterioare prin aceleași canale, făcând creierul să proceseze informația mai încet (de unde probabil plângerile de somnolență ale unor pacienți).

Pentru a demostra că receptorul 1A al serotoninei joacă un rol important, cercetătorii au făcut un experiment simplu. Astfel, ei au crescut șoareci modificați genetic care nu aveau receptorul 1A. Acești șoareci aveau reacții extreme la situații ambigue, devenind foarte nervoși și speriați. În aceleași situații șoarecii normali nu aveau reacții excesive de nervozitate.

Al doilea indiciu despre neurologia anxietății a venit din studiul hipocampului, o regiune localizată mai adânc în creier. În acest caz cercetătorii au adus mai întâi la tăcere, prin procedee speciale, anumite zone ale hipocampului. Acele zone puteau fi considerate practic moarte. O zonă specială însă din hipocamp, odată adusă la tăcere, elimina complet anxietatea în situațiile ambigue. Cu alte cuvinte, șoarecii nu mai erau anxioși deloc, deși puteau răspunde normal la situațiile într-adevăr periculoase.

Dincolo de contribuția practică la înțelegerea bazelor anxietății, aceste cercetări mai subliniază încă o dată un punct important pentru noi, oamenii obișnuiti. Astfel, să nu privim anxietatea numai ca pe o boală psihică și ca pe prostie a gândurilor noastre… Nu, anxietatea poate avea baze fiziologice (neuroni defecți) peste care noi nu putem trece indiferent de lupta cu gândurile noastre. Este ca și cu ologul care nu poate să meargă oricât ar vrea el…

Sursa originalăLaboratorul European de Biologie Molecurară.

2007-06-10

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger