Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Picătura ce urca dealul

Recent un grup de matematicieni a reușit să facă o picătură de fluid să urce dealul, mai degrabă decât să-l coboare, cum era natural, datorită gravitației. Pentru a reuși, ei au trebuit zdruncine puternic suprafața pe care era picătură de fluid. In plus, fluidul din care e făcută picătura trebuie să fie ceva mai vâscos (apa, de exemplu, nu e bună), dar nici prea vâscos, căci altfel picătură se va deplasa prea încet.

Tuturor ne sunt familiare picăturile de ploaie care cad pe ferestre. Cele mici stau pe loc, pe când cele mari cad la vale, datorită gravitației. Aceasta pentru forța de tensiune superficială tine picăturile mici atașate de geam, până când acestea devin suficient de mari pentru că forța de atracție gravitațională să depășească tensiunea superficială.

Recent, un grup de matematicieni de la Universitatea din Bristol a reușit să faca picăturile sa învingă gravitația, și merge chiar în sus, pe pante ce pot depăși 85 de grade. Pentru aceasta însă, trebuie să zdruncinăm suprafața pe care este picătura suficient de tare.

Profesorul J. Eggers spune: „Când suprafața este împinsă în sus, picătură se comprimă, iar când este lăsat în jos, picătură rămâne puțin lipită și urcă relativ puțin în sus. Dacă suprafața este zdruncinată suficient de mult, picătură se va urca în sus”. Deoarece picătură este zdruncinată viguros, ea trebuie să nu se spargă în cursul procesului. De aceea fluidul din care e făcută picătura trebuie să fie ceva mai vâscos (apă, de exemplu, nu e bună). Pe de altă parte, fluidul nu trebuie să fie nici foarte vâscos, căci altfel picătură se va deplasa prea încet. Desigur că dr.Philippe Brunet, autorul studiului, are intenții cât se poate de serioase cu aceste cercetări: „Ele ne pot ajuta cum să deplasăm bucățele mici de ADN pe diverse suprafețe”. Eu zic însă să vă uitați la video, și să vă bucurați de frumusețea științei în starea ei naturală, fără a căuta să ințelegeți toate detaliile… Sursa originală: PhysOrg. 2007-10-09

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger