Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Cum sunt memorate intamplarile speciale

Nu numai experiența personală, dar și nenumărate cercetări științifice ne spun că experiențele acumulate în urma unor emoții ridicate sunt mult mai ușor memorabile. Într-un recent articol în revistă „Cell”, cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins au idenitifcat baza biologică a acestui proces: un hormon generat atunci când avem emoții mari. Hormonul adugă o legatură moleculară de fosfat unui receptor celular aflat in neuroni.

Cu toții ne aducem aminte evenimente deosebite din viața noastră, în mod special atunci când am trăit momente extreme de frică sau spaima. Nouă ni se pare poate normal să fie așa, însă organismul trebuie să aibă un mecanism special care face posibilă această manifestare. Iar acest mecanism nu poate fi decât rezultatul evoluției naturale Darwiniene, din moment ce animalele care au capacitatea de a-și aminti situațiile periculoase le pot evita după aceea cu succes.

Iată că recent, cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins , conduși de profesorul Richard Huganir, au mai pus o cărămidă la înțelegerea acestui mecanism. Ei au studiat influenta hormonului norepinefrina asupra mecanismului de memorie în cazul situațiilor ce implică emoții ridicate, cum ar fi frică. Acest hormon este important în aceste situații, fiind denumit și hormonul „lovește sau fugi”. El aduga o legătură moleculară de fosfat unui receptor celular aflat în neuroni, denumit GluR1.

Profesorul Huganir a bănuit că acest proces activează receptorul GliR1. ” Acum, când creierul are nevoie să memoreze o nouă situație, el poate utiliza nenumărații receptori GluR1 care sunt acum activați, deci disponibili, pentru a ajusta interacția dintre neuroni, și a memora noua situație”, a declarat profesorul Huganir.

Aceasta pentru că se știe că informația stocată în memorie sta în tăria și multitudinea conexiunilor (denumite sinapse) dintre neuroni. Cu alte cuvinte, noua informație nu este stocată în alt loc ( ca cea de pe suporturile magnetice sau optice de exemplu), ci este distribuită paralel pe un colecție foarte mare de neuroni, ce formează așa-numitele rețele neuronale. Acest lucru face posibilă și recolectarea foarte rapidă a unei anumite memorii, atât de importanta în procesul evoluționist de supravieturie.

Pentru a-și testa teoria, profesorul Huganir a efectuat experiențe pe șoareci. Într-o primă fază, ei au crescut artificial adrenalina din șoareci, care se știe că conduce la concentrații ridicate de norepinefrina. Analize ulterioare microscopice ale unor felii subțiri din creier au relevat într-adevăr o concentrație ridicată de receptori GluR1.

Într-un alt experiment, cercetătorii au comparat populații de șoareci normali și modificați genetic, care au fost puse în căști în care li s-au administrat șocuri electrice. Șoarecii modificați genetic au avut receptori GluR1 defecți, care nu puteau fi activați prin adăugarea unei legături moleculare de fosfat. Inutil de spus că șoarecii modificați genetic nu și-au putut aminti experienta traumatizantă la care fuseseră supuși…

Cercetătorii vor să continue investigațiile pe șoareci care au receptori GluR1 permanent activați, cu alte cuvinte pe șoareci modificați genetic care ar trebuie să memoreze foarte puternic toate evenimentele. „Credem că vom obține șoareci foarte deștepți dar în același timp foarte anxioși” mai aduga profesorul Huganir.

Sursa originală: NewsWire.

2007-10-07

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger