Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Plastic transparent ce e tot atat de tare ca otelul

Copiind structura cochiliilor de scoici, cercetatorii de la Universitatea din Michigan au reusit sa construiasca un plastic care este tot atat de dur ca si otelul, dar mai usor si transparent. Acesta este facut din straturi subțiri de nanomateriale (ca de exemplu nanotuburi), lipite impreuna de un polimer solubil in apa.

Profesorul Nicholas Kotov, inventatorul lui, l-a denumit aproape „oțel de plastic”, deși nu aceasta este denumirea corectă. Nu mai puțin adevărat, el crede că dezvoltări ulterioare pot conduce la construcția unor armuri mai puternice și mai ușoare pentru soldați și vehiculele lor. Noul material poate fi folosit și în echipamentele medicale sau în cele electromecanice. Profesorul Kotov este autorul unui articol care prezintă acest material în prestigioasa revista „Science”.

El a rezolvat o problemă fundamentală care confrunta inginerii și oamenii de știință de mult timp. Astfel, se știe că multe dintre macromoleculele recent creeate (ca nanotuburile de exemplu) sunt foarte puternice. Pe de altă parte, materialele construite din aceste macromolecule puternice sunt relativ slabe. Până acum.

Profesorul Nicholas Kotov a construit noul material din aceste macromolecule puternice, printr-o metodă copiată din construcție, punând împreună practic straturi de macromolecule după strauri de macromolecule, precum se întâmplă cu adăugarea de cărămizi. Mașina care a creeat aceasta construcție a avut un braț special, care conținea o bucată de sticlă, nucleul viitorului material. Într-o primă etapă, brațul introducea bucată într-o soluție specială de polimeri, care acționau ca un fel de lipici. Apoi, după de lipiciul se depunea, brațul introducea materialul într-o baie de macromolecule dispersate (de exemplu nanotuburi). După ce macromoleculele ce se atașau de material se uscau, procesul era reluat etapa cu etapă.

Spre sfârșit, după 300 de astfel de operații, mașina a creeat o bucată de plastic subțire cât o pungă, dar puternică cât un oțel, căci ea împărtășea calitățile macromoleculelor componente. „Lipiciul” folosit în experimente ( polyvinyl alcohol) a fost foarte important. Structura lui a permis ca straturile succesive de macromolecule să formeze legături speciale de hidrogen, care au condus la așa-numitul efect Velcro. În acest efect, legăturile de hidrogen, odată rupte, se refac rapid la loc. Prezența efectului Velcro este unul din motivele pentru care materialul este așa de puternic. O altă cauză este aranjamentul special al straturilor de macromolecule, care sunt puse într-o succesiune alternativă (ca cea de la construcția de cărămizi).

„Practic, aceasta este structură ideală de construcție, în care crăpăturile se repară ele singure”, a mai adăugat profesorul Kotov.

Sursa originală: PhysOrg.

2007-10-07

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger