Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Diferite zone din creier sunt responsabile pentru convingere, neîncredere sau incertitudine

Recent, un grup de la Universitatea din California (Los Angeles) a folosit metodele de imagistică cu rezonanță magnetică functională (fMRI) pentru a identifica regiunile din creier care conduc la convingeri, sau pe cele care conduc la neîncredere. În afară de aplicațiile medicale (ca de exemplu monitorizarea efectului placebo), rezultatele acestea au implicații mai profunde în înțelegerea fenomenelor cognitive.

Mintea umană este un comparator continuu de convingeri. Capacitatea de a crede sau a ne îndoi de diverse afirmații este o forță puternică pentru luarea deciziilor, pentru controlul comportării sau a emoțiilor. Cu toate acestea, mecanismele neuronale ce sunt implicate în aceste procese complexe sunt departe de a fi cunoscute.

Imagistica prin rezonanță magnetică funcțională este bazată pe cresterea volumului fluxului de sange asociat activitatii neuronale. Este o tehnica relativ nouă, care ne spune practic care din regiunile din creier sunt active in decursul diverselor activități neuronale, aceasta cu o rezoluție de numai câțiva milimetri cubi. Cu toate acestea, să nu uitam că intr-un singur astfel de milimetru cub încap cam 100000 de neuroni, așa că rezultatele sunt mai mult indicative pentru o medie a multor neuroni.

Tehnica de rezonanță magnetica functionala este folosită din plin pentru cercetarea a tot felul de operații cognitive. De exemplu, ea ar putea înlocui vechiul poligraf, căci se pare că poate vizualizacând un subiect spune adevărul sau minte. De aceea nu este de mirare că cercetătorii au incercat acum un alt subiect fundamental al proceslor noastre cognitive: capacitatea de a avea convingeri, sau de a ne îndoi de diverse afirmații.

In cadrul Centrului pentru Imagistica Creierului de la Universitatea din California (UCLA) au fost scanați 14 voluntari. In timp ce erau scanați, subiecților li s-au prezentat afirmații din domenii cât se poate de diferite, incluzând matematica, geografia, religie, etică, sau chiar întâmplări biografice ale propriilor vieți. Subiecții au fost rugați să aprecieze (in timpul scanării) aceste afirmații ca fiind adevărate, false, sau să spună că nu stiu. Oamenii de șiință au comparat apoi imaginile obținute ale creierului in toate cele trei cazuri, căutând să afle care regiuni din creier sunt activate în timpul celor trei situații, daca într-adevăr acestea există…

Într-o primă fază cercetătorii au comparat situațiile în care subiecții au crezut afirmațiile cu cele în care subiecții s-au îndoit de afirmații. Ei au văzut diferențe majore într-o zonă localizată în lobul frontal (cel care este cel mai bine dezvoltat la oameni) denumită cortex prefrontal ventromedial (VMPFC fiind prescurtarea din engleză, vezi figura de mai sus). „Faptul că zona VMPFC este implicată în procesele de convingere sugerează un link anatomic între aspectele cognitive ale credinței și emoțiile umane”, mai adaugă ei. Mai interesant însă, tot ei au observat că, atunci când subiecții au crezut afirmații pur matematice sau pur etice, aceeași zonă ale creierului VMPFC au fost activate. „Aceasta sugerează că diferențele fiziologice dintre credință și neîncredere pot fi independente de conținutul lor efectiv sau de conținutul emotional asociat”.

Dacă atunci când credem activăm în special zona VMPFC a creieului, atunci când ne îndoim activăm o altă zonă a creierului (vezi figura de mai jos), ce este deja cunoscută ca fiind cea care raportează senzațiile viscerale ( ca durerea sau dezgustul), și este foarte implicată în aprecierile negative referitoare la gust sau miros. „Practic, afirmațiile false ne dezgustă”, mai adaugă cercetătorii.

În cel de-al treilea caz intermediar, în care subiecții au avut îndoieli, o cu totul altă zonă a creierului a fost activată. Aceasta, denumită „anterior cingulate” (în engleză), apare des activă în studiile pe creier care implică detecția de erori sau conflictele. În plus, în aceste cazuri de incertitudine, s-a înregistrat și o scădere a activității neuronale într-o zonă care joacă un rol activitățile motorii, ce joacă rolul unui mediator în procesele cognitive dintre decizie și indecizie.

„Ceea ce imi place la aceste rezultate, este că ele sugerează cum imaginea noastră despre lume care se formează în creier trebuie să treacă prin niște zone de cotrol care sunt în general asociate emoțiilor sau senzațiilor primare ca durere sau dezgust”, mai adaugă unul dintre cercetători. „Deși evaluarea afirmațiilor etice sau matematice implică regiuni diferite ale creierului, acceptarea sau rejectarea acestor afirmații pare să se bazeze pe mecanisme mai primitive, care pot fi independente de conținutul afirmației. Cred că acest rezultat pune încă odată sub semnul întrebării opoziția dintre gândirea emoțională și cea lucidă”, mai adaugă el.

Desigur, fatpul că cele două moduri de gândire sunt interconectate pare evident, odată ce studiem în ce mod votează alegătorii. Am putea spune mai degrabă că studiul acesta subliniază incă odată structura funcțională a creierului, în care diferite regiuni ale creierului sunt responsabile de tipuri diferite de procesare. În final, este interesant de observat cum rezultatele de mai sus pot fi folosite la construcția unui aparat de detecție de minciuni: subiectului i se pot arăta propriile afirmații, iar polițistii se pot uita în creier să vadă care regiuni sunt activate, și astfel să vadă dacă subiectul crede propriile afirmații!

Sursa originală Science Daily.

12/18/07

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger