Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

50 de ani de ‘Universuri paralele’

Autor: 7

Fizica cuantica este una dintre teoriile stiintifice care descrie natura cu o extraordinara precizie, prezicerile sale fiind confirmate de rasunatoare experimente. Pe de alta parte, ea a facut posibil extraordinarul progres tehnologic al omenirii ultimului secol. Cu toate acestea, aceasta superba teorie se bazeaza pe un concept, cel al functiei de unda, care nu poate fi inteles (doar patratul modului acestei functii de unda capata o semnificatie intuitiva). Pe linga acest fapt, mecanica cuantica prezice citeva stari de existenta a materiei care sint in totala contradictie cu intuitia noastra bazata pe observatiile zilnice, ca celebra pisica a lui Schrodinger, care este intr-o stare in acelasi timp si vie si moarta. Aceste dificultati de intelegere au chinuit mult mintile fondatorilor mecanicii cuantice si care au dat o solutie pentru faptul ca, desi sintem facuti din atomi si molecule, nici unul dintre noi (cei care pretind sanatate psihica integrala) nu observa fenomene cuantice. Solutia poarta numele de �interpretarea de la Copenhaga � si a fost sustinuta de Niels Bohr si Werner Heisenberg. In principiu, aceasta interpreare spune ca, in momentul cind vrem sa vedem un obiect cuantic care este intr-o superpozitie de mai multe stari, aparatul de masura va face ca functia de unda sa �cada � (din engleza �colapse �) numai intr-una din aceste stari cu o anumita probabilitate. John van Neuman, un alt erou al mecanicii cuantice a facut ca aceasta interpretare sa fie considerata ca principiu si este uneori predata la cursul de mecanica cuantica drept axioma.

Dupa aceasta scurta introducere la unul dintre fascinantele aspecte ale fizicii, voi reveni la subiectul stirii de azi. In 1957, Hugh Everett, pe atunci la Institutul de Studii Avansate de la Princeton (unde a lucrat si Einstein), a publicat un articol (primul sau articol de altfel si se pare ca si ultimul) in care propunea o interpretare total diferita la pozitia oficiala guvernata de interpreatea de la Copenhaga. El oferea o interpretare bazata pe coexistenta permanenta a superpozitiei obiectelor cuantice, lucru care implica existenta universurilor paralele. Incercind sa fiu mai prozaic, daca eu as fi un obiect cuantic as fi intr-o superpozitie de stari ca: frumos si bogat, frumos si sarac, urit si sarac sau sarac si frumos. In interpretarea din Copenhaga, in momentul cind cineva ma vede, lumina care se reflecta de pe mine si care ii intra in retina, interactioneaza cu una din starile mele, sa zicem bogat si frumos si functia mea de unda cade in aceasta stare. In interpretarea lui Everett, eu sint tot timpul in cele patru stari care se vor combina cu starea cititorului (bogat si frumos) si vor rezulta patru universuri, in care cititorul imi va vedea diferitele stari din superpozitie. Daca si el este ca mine, atunci vor fi 16 universuri. Extrapolind, pentru lumea noastra ar fi un continuum de universuri in care existam.

Revista Nature acorda citeva pagini acestei stiri, care a fost tratata cu dezinteres total de oamenii de stiinta ai vremii. Cu toate acestea, in anii recenti, progrese in tehnicile experimentale care pot contrui obiecte cuantice din ce in ce mai mari (de 1000 de atomi) care se afla intr-o superpozitie de stari fara a cadea intr-o anumita stare, apar a indica faptul ca teoria lui Everett ar putea avea succes. Dar aceeasi oameni de stiinta discuta si faptul ca, pentru a creea un virus (care ar contine un milion de particule) experimentul ar fi de o extraordinara dificultate, probabil imposibil de realizat.

Sursa Originala: Nature. Stire prelucrata de www.stiinta.info.

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger