Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Stiinta este tot atat de personala ca si religia

Autor: Presura Cristian

Iată două subiecte ce apar din nou în opoziţie, aşa cum se întâmplă de mii de ani. Şi, dacă e să fim sinceri, aşa va şi rămâne, datorită caracteristicilor de bază care le pun în opoziţie, dar le permit să fie şi complementare: religia este riscul asumat al adevărului ultim, iar ştiinţa este certitudinea paşilor mărunţi către el. Atâta timp cât religia presupune credinţa iar ştiinţa certitudine, va exista o opoziţie. Atât timp cât cel care se roagă are şansa de a trascede instantaneu şi momentan puntea de dincolo de această lume, iar omul de ştiinţa are nevoie de mii de ani să pună doar o scândură ţeapănă la punte, va exista o opoziţie…

Religia însă, spre deosebire de ştiinţă, vorbeşte direct oamenilor din toate clasele sociale şi din toate locurile. Ştiinţa însă, pare limitată în cadrul unor elite, de cele mai multe ori cu pregătire ştiinţifică. Mai mult, ştiinţa pare impersonală. Astronomii studiază explozia supernovelor în acelaşi fel în care constructorul studiază forma unei cărămizi: caracteristici tehnice, numere, culori… Dacă predica de la biserică ne dă putere şi energie să mai ducem o săptămână, o conferinţă despre distribuţia stărilor cuantice pare că nu depăşeşte nivelul informativ.

Şi totuşi, această perspectivă este numai aparentă. Desigur, se poate spune că ştiinţa ne afectează direct viaţa personală: ne face muncă mai uşoară, ne scapă de boli, sau ne aduce distracţii suplimentare, toate succese tehnologice ale ultimelor secole. Suntem atunci interesaţi despre progrese din domeniul electronicii ca să ştim ce televizor holografic să ne luăm, sau de progrese din domeniul modificărilor genetice, ca să cumpărăm ceapă care nu ne face să lăcrimăm… Toate acestea sunt însă numai aspecte de suprafaţă, care nu ataca unul din scopurile fundamentale ale ştiinţei: răspunsul la întrebarea "Cine suntem?", sau "Ce este lumea?"… Sunt aceste întrebări cele care fac cu adevărat personală ştiinţă. De ce ne doare sufletul? Avem suflet? Trece sufletul dincolo de moarte? Ce este Universul? Cum de există el? De ce este aşa de mare? Toate aceste întrebări sunt cât se poate de personale şi, dacă e să fim sinceri, ne dorim ca ştiinţa să poată să ne dea răspunsuri certe, dincolo de speranţe.

Desigur, ştiinţa este departe de a da măcar parţial răspunsuri acestor întrebări atât de adânci. Ce suntem noi? Spun unii, suntem doar un computer mai performant, apărut din întâmplarea istoriei Universului. Desigur, un computer care suferă, care plânge, care are durere, dar un computer. Şi totuşi, aş argumenta eu, nu am văzut până acum un computer care să sufere. Un computer poate simula durerea (ca unii roboţi japonezi), dar el nu simte durerea, aşa cum o simt eu când mă tai la mână, sau când pierd pe cineva apropiat. Situaţia este asemănătoare cu cea care domina epoca mecanicista: după ce Newton a formulat legea atracţiei universale mulţi au fost cei care au prezis sfârşitul fizicii. Şi totuşi, era clar că atracţia gravitaţională nu putea explica de ce lipiciul uneşte două suprafeţe foarte bine, pentru că greutatea bucăţilor era prea mică pentru a crea forţa gravitaţională necesară. În acelaşi fel, şi azi, cred că putem spune cu certitudine că ştiinţa nu poate explica de ce simţim durerea, chiar dacă poate explica cum semnalele de durere circulă pe reţelele neuronale dintr-o parte sau alta.

Ştiinţa nu are azi nici o idee cum de poate exista Universul, şi nu va avea mii de ani de acum încolo, milioane sau poate miliarde. Miliarde de ani poate nu vom şti dacă vom putea să mai vorbim cu sufletul celor dragi plecaţi din lumea noastră, miliarde de ani poate nu vom şti de ce a trebuit să suferim, şi poate miliarde de ani vor trece până când ştiinţa să ne spună ce este sufletul nostru. Şi totuşi, scopul cel mai important al ştiinţei rămâne acesta: să aflăm cine suntem şi unde suntem… Iar atâta timp cât acest scop rămâne, ştiinţa va fi personală. În momentele noastre de cumpănă încă ne vom ridică privirea spre stele, căci imensitatea spaţiului cosmic nu poate decât să ne reamintească micimea noastră, şi să ne liniştească, făcându-ne să înţelegem că nu suntem buricul Universului. În nopţile de nesomn ne vom asculta inima, şi vom aprecia complexele motoarele moleculare de proteină care pun în mişcare neîncetat muşchii inimii pentru noi, cei ce uităm de existanta inimii de îndată ce ne vom trezi din somn. Atunci ne vom întreba desigur cum este posibil să ne controlăm gândurile în timpul zilei, iar în timpul visului ele să îşi urmărească propriul lor drum…

Psihologia, fizică, genetica, toate ştiinţele la un loc, nu sunt decât calea nostra comună în a pune capăt angoaselor date de incertitudinile acestei vieţi, şi a de a afla adevărul despre cine suntem în realitate. Şi atâta timp cât acest adevăr se lăsa încă de descoperit, ştiinţa nu poate fi decât la fel de personală ca şi religia.

cristipresura
M-am născut în 1971 și am urmat studiile facultăților de electrotehnică și fizică. Am lucrat la Institutul de Fizică Atomică iar în 2002 am obținut doctoratul în fizică la Universitatea Groningen, Olanda, unde am caracterizat proprietățile optice ale sistemelor corelate de electroni, colaborând cu Anthony J Leggett, membru al comisiei de doctorat și laureat al premiului Nobel în fizică 2003. Am publicat în reviste de specialitate ca Physical Review Letters și Science. În prezent sunt cercetător la compania Philips, Olanda unde, împreună cu echipa mea, am inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Sunt membru al asociației cercetătorilor români Ad Astra și fondator al asociației Știință pentru Toți.
cristipresura
Eindhoven (Olanda)

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger