Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Evolutia naturala a pasarilor aduce nenumarate surprize

Autor: Presura Cristian

Teoria clasica a evolutiei naturale a pasarilor are trei etape intermediare. Astfel, ma intai ar fi aparut pestii (primele fosile datand de acum 400 de milioane de ani), apoi amfibienii (acum 370 milioane de ani) apoi reptilele (acum 250 de milioane de ani) si apoi mamiferele si pasarile (acum 150 de milioane de ani). Teoria cea mai larg raspandita este ca pasarile se trag din reptile.

Cu toate acestea, exista nenumarate indicatii anatomice (ale pasarilor prezente sau ale fosilelor) ca linia filogenetica a pasarilor nu este asa de simpla. O parte din aceste indicatii se regasesc si in in cartea Oanei Iftime, ‘Introducere in antievolutionismul stiintific’. Un exemplu il reprezinta celurosaurienii, reptile din care unii cercetatori au crezut ca au aparut pasarile. Cu toate acestea, fosilele celurosaurienilor apar in straturi fosilifere mult prea prea recente. Un alt exemplu este faptul ca unele pasari (cum sunt Confuciusornis) nu aveau iades (osul rezultat din unirea celor doua clavicule). Iadesul este acel os din pui care se rupe in doua impreuna cu un prieten. Se spune ca cel care va ramane cu partea cea lunga, isi pune o dorinta care i se va implini. Desi iadesul este o caracteristica generala a pasarilor, care le ajuta la zbor (este un sistem de rezistenta care deserveste aripile), el nu se regaseste in Confuciusornis, claviculele lor nefiind fuzionate.

Desigur, informatii aditionale despre evolutia naturala a pasarilor pot fi obtinute din studiul comparat al informatiei stocate in genele pasarilor (filogenetica). Iata ca recent, un grup masiv de cercetatori americani de la mai mult de opt universitati si Muzeul Stiintelor Naturale au participat intr-un proiect comun de reconstructie a liniei filogenetice a pasarilor, ne anunta portalul physorg.com. Rezultatele au fost publicate in revista Science din 27 iunie. Acest studiul genetic comparativ este cel mai mare efectuat vreodata asupra pasarilor si tot asa sunt si surprizele ce le aduce, confirmand astfel o parte din banuielile anatomistilor.

Cercetatorii americani au comparat codul genetic a 169 de specii de pasari. Din codul genetic al fiecarei specii au fost selectate apoi 19 locatii, insumand in total mai mult de 32 de kilobaze (o baza fiind asimilata unei nucleotide). Desigur, studiul comparativ este asupra speciilor prezente. El nu ne spune direct decat in ce masura sunt inrudite genetic diferitele specii de pasari. Cu toate acestea, putem extrage informatie despre evolutia naturala a pasarilor daca presupunem ca, cu cat doua specii de pasari sunt mai inrudite genetic, cu atat ele au un stramos comun mai recent.

Iata cateva dintre concluziile surprinzatoare ale studiului. In primul rand, pasarile au trebuit sa se adapteze de mai multe ori la medii diferite. Un exemplu il reprezinta unele dintre pasarile care traiesc acum in jurul apelor (ca de exemplu flamingo) care se inrudesc cu pasari ce traiesc pe uscat. Cu alte cuvinte, stramosul pasarii flamingo nu este o alta pasare de apa, ci una de uscat! Si evolutia inversa este deasemenea adevarata. Astfel, pasari ce traiesc pe uscat (ca de exemplu porumbeii si cucii), nu se inrudesc cu alte pasari de uscat si cu cele mai multe pasari de apa! Stramosul cucului traia deci in jurul apelor.

Alte exemple vin chiar sa lanseze provocari insasi teoriei evolutiei naturale. Astfel, contrar parerii impartasite general, pasarile colibri, cu penajul foarte colorat, sunt inrudite genetic cu niste pasari nocturne, unde aparitia culorii pe penajul lor nu ar fi constituit nici un fel de avantaj evolutionar. Soimii nu sunt inruditi cu corbii si vulturii (toate animale de prada), ci mai degraba cu pasarile cantatoare, iar pasarile tropicale (ce iubesc mediile umede) nu sunt inrudite cu celelalte pasari de apa. In plus, o specie de pasare zburatoare (tinamous) face parte din grupul de pasari nezburatoare inrudite cu strutul. Aceasta sugereaza ca este posibil ca evolutia naturala sa fi inventat zborul de doua ori: prima oara pentru toate pasarile, a doua oara pentru o parte din ele care isi pierdusera abilitatea de a zbura (ca ruda strutului, tinamous).

Noul studiu este desigur provocativ. El propune o reconsiderare a teoriei evolutie naturale, in primul in numarul de incercari pe care natura a trebuie sa le faca pentru a construi ceea ce vedem astazi. Astfel, nu putem spune ca evolutia naturala a fost o constructie mai mult sau mai putin liniara, ci ca a generat nenumarate ramificatii, rezultate in urma schimbarilor de mediu. Evolutia poate chiar a pierdut avantaje pe care le obtinuse, pentru ca sa le reconstruiasca mai tarziu. O imagina mai mult sau mai putin haotica, dar care este poate mai aproape de ceea ce s-a intamplat. In final, sa mentionam ca noul studiu al liniei filogenetice a rearanjat mai mult de o treime din speciile de pasari. [www.stiinta.info]

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger