Vino si tu pe pagina de Facebook pentru o stire de stiinta, explicata simplu, in fiecare zi!
Pagina de Facebook!
În fiecare zi, o nouă fotografie din universul nostru fascinant împreună cu o explicaţie scrisă de către un astronom profesionist: Astronomy Picture Of the Day
   
Fizica Povestita

I
Fizica Povestita

Nano-bio-info-cogno

Autor: Vlad Niculescu

Termenul de convergenţă este uzitat în diferite domenii ale tehnologiei, desemnând în general o unificare a resurselor sau a funcţionalităţii, cum este, de exemplu, multifuncţionalitatea unui telefon mobil. Recent, conceptul a fost extins şi către alte domenii. Posibila unificare între nanotehnologie, biotehnologie, tehnologia informaţiei şi ştiinţele cognitive (NBIC), cu aplicaţii planificate asupra corpului uman, şi mai ales asupra creierului, a aprins imaginaţia, prin adâncul impact pe care promite să îl aibă.

Totuşi, nu există deocamdată un consens în ceea ce priveşte viitorul şi forma care va fi dată acestor direcţii tehnologice, ele aflându-se în mijlocul unei bătălii ideologice, al unei competiţii de viziuni. Pe acest fond, literatura de ficţiune abundă în scenarii anticipative, iar aceste exerciţii de visare a raţiunii contribuie ele însele la conturarea unor direcţii. Recenta accelerare a progreselor în fiecare dintre aceste domenii a adus însă parfumul genului şi la nivel oficial. Două iniţiative notabile au fost avansate în 2002 şi în 2004, corespunzând în linii mari unei abordări nord-americane, respectiv unui răspuns european.

Prima direcţie, cunoscută publicului prin autori precum Kurzweil, Roco, Bainbridge (sintetizată în raportul „Converging Technologies for Improving Human Performance“, finanţat de National Science Foundation), pleacă de la premisa că umanitatea are la începutul secolului 21 ocazia unică de a aboli eterne probleme cu care s-a confruntat de-a lungul istoriei. Astfel, se recomandă promovarea accelerată a agendei convergenţei tehnologiilor (nano-info-bio-cogno), având ca unul dintre obiectivele centrale augmentarea fiinţei umane şi a abilităţilor ei. 

Diferite viziuni au fost imaginate în acest sens pentru următoarele decade: dezvoltarea îmbrăcăminţii şi a mediilor „inteligente“ menite să îmbunătăţească capacitatea individului de a schimba informaţii cu mediul înconjurător şi de a reacţiona la factori de poluare sau la alte riscuri, posibilitatea oricăruia de a accesa orice informaţie de care are nevoie oricând şi oriunde; realizarea unei conectivităţi directe între creier şi computer care să creeze noi forme de comunicare, să asigure superioritate militară, o radicală transformare a mediului de lucru; îmbunătăţirea unor caracteristici precum memoria, vederea, inteligenţa, sistemul motor, stările mentale, sistemul imunitar, durata de viaţă, rezistenţa la factori de stres şi, într-un viitor îndepărtat, chiar abolirea morţii.

Pe de altă parte, ca răspuns la iniţiativa americană, Uniunea Europeană propune de la cel mai înalt nivel o viziune orientată oarecum diferit şi în orice caz mai precaută având în vedere imensul potenţial disruptiv al acestor tehnologii emergente. Raportul european, elaborat de un colectiv de 23 de specialişti coordonaţi de raportorul Alfred Nordmann („Converging Technologies – Shaping the Future of European Societies“, 2004), propune o variantă diferită asupra convergenţei, criticând promovarea agresivă şi în general opacă dezbaterii şi influenţei publice a unei anumite agende pentru convergenţa tehnologiilor. 

În locul orientării convergenţei către augmentarea speciei se propune îmbunătăţirea cadrului social care să permită realizarea potenţialului convergenţei tehnologiilor (nu neapărat limitate la NBIC) pentru diferite probleme ale societăţii. Astfel, raportul este reţinut în promovarea unor anume agende tehnologice, dând doar exemple de multiple proiecte în vederea rezolvării unor probleme variate precum tratarea obezităţii, a deficienţelor de vedere sau folosirea convergenţei pentru procesarea limbajului natural sau pentru problema încălzirii globale.

Contrastul dintre cele două abordări poate fi citit şi în tonul recomandărilor făcute diferitelor sectoare ale societăţii (guvernamental, privat, academic). Raportul american recomandă o susţinere necondiţionată a agendei convergenţei de către factorii guvernamentali, educaţionali şi industrie: instituţiile educaţionale se vor restructura astfel încât să faciliteze comunicarea între domeniile convergenţei, sectorul privat va stabili legături cu universităţile pentru avansarea convergenţei, sectorul guvernamental va elabora strategii naţionale pentru promovarea îmbunătăţirii performanţei umane prin convergenţa tehnologică.

Raportul european, deşi recunoaşte potenţialul de inovaţie al convergenţei tehnologice, propune adoptarea principiului precauţiei şi consultarea publică cu cetăţenii europeni atunci când diferite proiecte ale convergenţei anunţă riscuri semnificative. Se argumentează că numai printr-o largă participare a societăţii, în care chiar şi refuzul unor direcţii este văzut ca o forţă creatoare dând formă tehnologiilor, se poate spera la un real succes al convergenţei.

Totodată, viziunea europeană recomandă o „deziluzionare constructivă“ a mitului care s-ar putea crea în jurul convergenţei tehnologiilor. Astfel, se va descuraja delegarea crescândă a responsabilităţilor de la om către procese automate, încurajându-se judecata responsabilă; se vor încuraja transparenţa tehnologiilor şi elaborarea unor proceduri de aducere a lor în atenţia inspecţiei şi intervenţiei umane; tehnologiile comunicaţiei vor fi realizate astfel încât să nu se continue erodarea intimităţii persoanei, valoare considerată funda-mentală în modelul european de societate; infrastructura tehnologică va trebui să ofere soluţii şi posibilitatea opririi sau ocolirii ei la nevoie; dezvoltarea şi diseminarea unor anumite tehnologii de comunicaţie vor fi însoţite de strategii şi programe de educaţie pentru ca oamenii să fie capabili să le gestioneze.

În ceea ce priveşte recomandările către Comisia Europeană şi statele membre, raportul recomandă explicit includerea unei largi arii de discipline precum ştiinţele sociale, filozofia, antropologia în chiar procesul de dezvoltare a proiectelor tehnologice. De menţionat că, în 2005, National Science Foundation a emis un nou document în care, deşi se păstrează aceeaşi linie a agendei convergenţei, se subliniază mai pregnant nevoia studiului impactului social şi al aspectelor etice.

Abonează-te la newletter:

Caută în site



Formular de contact

Advertisment ad adsense adlogger